A venit momentul

Gata.. am ajuns in ziua X.
Mai precis am ajuns in ziua in care trebuie sa va anunt despre surpriza pe care o tot tin de ceva timp..

Dar ca sa va spun care este surpriza, trebuie sa va povestesc ceva.
Stiu ca cei de pe "sticla" nu trebuie sa dezvaluie astfel de detalii , dar eu o s-o fac pentru ca vreau sa intelegeti exact in ce constau noile schimbari.

Asadar povestirea:

In urma cu doua luni am foat anuntata ca emisiunea "Cu rolele prin Bucuresti" se transforma, mai precis de la 5 minute ajunge sa aiba 50 de minute.. In prima faza am fost fericita, m-am gandit ca e o ocazie minunata sa intru mai mult in contact cu dumneavoastra, dar dupa aceea cand mi s-a explicat in detaliu noul format am plans in pumni vreo doua zile.
In primul rand emisiunea nu se mai numeste "Cu rolele prin Bucuresti" ci "Orasul de buzunar"; nu mai e difuzata zilnic ci doar sambata de la ora 19 (cu cateva reluari in timpul saptamanii).
Si imediat m-am gandit la toti cei care au laudat rolele timp de doi ani, cei care erau zi de zi cu mine.. si m-am gandit ca o sa va pierd..

Dar vine vestea buna, rolele nu au plecat nicaieri, in noua emisiune au locul lor special...
Ce e nou??
In primul rand am un coleg de prezentare, Alex Sandulache, un baiat minunat, pe care la proble l-am cam speriat, dar cu care am ajuns sa comunic foarte bine si sa ne intelegem de minune la filmari.

Apoi avem un magazin cultural numit: "Orasul de buzunar" - unde pe langa role, o sa intalniti artisti din toate domeniile, debutanti, locuri speciale, ateliere deosebite si o rubrica unde o sa aflati mai multe despre obiceiuri, mituri si superstitii.

Ce mai are special "Orasul de buzunar" ?
O echipa de extraordinara. Echipa "de pe role" a ramas intacta, dar ne-au venit colegi noi, colegi pusi pe munca, care-si iubesc meseria in detrimentul orelor de somn, al vacantelor sau al weekendurilor.

Si pentru ca surpiza sa fie maxima, "Orasul de buzunar" este chiar orasul dumneavoastra.
Multe dintre editii o sa fie filmate in Bucuresti - fiind un centru cultural, social si economic important - deci subiectele nu ne lipsesc; DAR o sa fugim si prin tara.
Despre prima oprire de la Campulung Muscel, v-am vorbit putin in urma cu vreo luna-si o sa va mai vorbesc desprea ce am vazut acolo cand o sa intre editia cu pricina pe post.

Dar pana atunci... sper sa va bucurati de noua noastra emisiune, eu una tin foarte mult la ea, si vreau sa cred ca o sa va faca seara de sambata mult mai frumoasa.

Prima intalnire??? Maine, 16 octombrie , de la ora 19, pe... TVR Cultural.


Cu mult drag si dor

P.s: astept parerile voastre cu multa curiozitate :)

Toamna, iar, se numara bobocii...

Astazi am fost la primul curs din noua facultate.
Mai precis la "practica de specialitate" - poate suna ciudat si prea serios, dar a fost minunat, mi-am cunoscut colegii de grupa (treaba asta cu grupele si seriile e ceva foarte nou pentru mine, la UNATC eram 50 - aici doar o grupa are 32 de studenti X 8 grupe....)

A fost o zi frumoasa si mobilizatoare.

Trebuie sa va spun ca mai e putin si TVR Cultural o sa va aduca in case noua grila de toamna.
Pe 16 octombrie o sa vin si eu cu surpriza de anul acesta. Pana atunci mai sunt ceva editii de role in reluare.


Eu una am inceput sa cunosc cat de cat Timisoara, ma bucur ca am multi colegi care nu sunt de aici, asa ca impreuna avem ocazia sa facem cunostinta cu noul oras.

Mi-am propus -(asa cum imi propun mereu si nu-mi iese) - sa va scriu mai des, mai ales ca acum am nevoie de sugestiile voastre legate de orasele in care traiti.
Momentan inca mai astept mail-urile voastre pe adresa amamunteanu@yahoo.com - zic momentan, pentru ca de saptamana viitoare sper sa va pot da o noua adresa de mail unde sa ne vorbim.

Pana la urmatoarea intalnire virtuala eu va doresc zile cat mai putin friguroase, pline de zambete calde.

Cu drag

...asta ascult acum:

Prima plecare...

Am o veste!
Maine dimineata plecam in echipa completa in prima deplasare de anul acesta.
Prima oprire : Campulung, judetul Arges.
V-am spus ca noua emisiune e plina de surprize - asa ca va rog sa-mi trimiteti in continuare povestile voastre despre oras pe adresa : amamunteanu@yahoo.com.
O sa fie un weekend plin si abia astept sa va povestesc cat mai multe la intoarcere.

Cu drag

O toamna agitat de frumoasa

Am invatat sa ma bucur de tot ce vine spre mine; bine sau rau ,agitat sau calm, frumos impachetat sau pur si simplu aruncat - totul este acolo pentru ca trebuie sa fie acolo.

Am inceput filmarile pentru noua emisiune de pe TVR Cultural.

Va asteapta surprize mari in toamna aceasta, luna octombrie sper sa va aduca in casa mai multa caldura si liniste, chiar daca in jur totul este agitat si de multe ori prea greu de digerat.

Asadar din octombrie va astept cu:

-o noua emisiune

-dar si "cu rolele prin Bucuresti"

-cu un coleg nou care o sa va faca sa zambiti cu siguranta

-si cu un look nou-nout

Sunt sigura ca mare lucru nu ati prea inteles din ce va scriu eu aici, dar asta e si scopul meu: sa va mai las sa asteptati putin pentru ca surpriza o sa fie maxima.

V-am spus ca am inceput filmarile, echipa este intr-o forma de zile mari, am primit cu bratele deschise noi colegi in cadrul echipei - niste oameni absolut minunati, muncitori si extrem de indragostiti de meseria lor.

Abia astept sa impart cat mai multe cu voi, pentru ca zi de zi ma gandesc la voi si toata munca mea este doar pentru ca cei de acasa sa fie incantati de ceea ce vad si... sper din tot sufletul ca nu o sa va dezamagesc nici anul acesta.

Acestea fiind spuse vreau sa va mai rog ceva ce v-am mai rugat si lunile trecute, orice loc minunat, special sau pur si simplu drag voua -din orasul in care locuiti - vreau sa mi-l descrieti si sa ne faceti sa dam o fuga pana acolo sa-i spunem povestea! Astept mail-urile vostre pe adresa amamunteanu@yahoo.com

Cu mult mult drag si dor

De vara...

O vara plina.

Plina de schimbari, de oameni noi, de locuri noi...

Invat cate ceva din tot ce traiesc zi de zi; si zi de zi ma bucur de tot ce e in jurul meu.

Am invatat ca si esecul este un mod de e a evolua.

Poate ca suna a cliseu.. dar cred ca tot ceea ce invat zi de zi o ma ajuta sa devin un om mai bun, mai cumpatat, mai fericit...

Din toamna o sa aiba loc niste schimbari destul de mari.

Nu va spun de pe acum, ca sa nu stric surpriza, dar va promit ca nu o sa "scapati" de "Cu rolele prin Bucuresti".

Si cum facultatea s-a terminat, din toamna voi incepe inca una, ca sa nu spun ca mi s-a terminat studentia.

De la actorie am schimbat putin domeniul spre psihologie. Universitatea de Vest din Timisoara mi-a acceptat dosarul, iar eu o sa fiu iar boboaca.

Imi place foarte mult sa invat, si cred ca sunt la varsta la care cam asta e treaba mea, sa invat si iar sa invat.

Asadar.. cu gandul la toamna plina ce urmeaza... ma mai bucur de ceva zile de vara.

Cu drag, dintr-o vacanta ciudat de frumoasa,

Ceea ce trebuia sa se-ntample s-a intamplat

Trebuie sa va spun ca sunt intr-o stare de hipnoza absoluta, acum cateva minute s-a terminat oficial o saptamana absolut fantastica pentru mine.

Lucrez in televiziune, am terminat o facultate de teatru – dar niciodata, pana in momentul asta nu m-am gandit ca viata mi se poate schimba atat de radical si atat de frumos.

Am participat la “Laboratorul de educatie nonformala “ care s-a tinuta la Gura Portitei organizat de TIA.

A fost o experienta minunata, am cunoscut niste oameni fantastici.

Cel mai potrivit este sa incep prin a lauda echipa de organizatori pe : Miruna, Vlad, Cornel si Andrei, care au facut ceva magic. In viata mea nu mi-am putut imagina ca un grup de peste 50 de persoane – ar putea in 7 zile sa se uneasca atat de frumos, sa lege niste relatii atat de sincere si umane, in contextul in care am fost oameni din toata tara cu destul de putine puncte comune.

Fiecare zi mi-a schimbat gradual viata, am luat contact cu o lume noua, fascinanta, din care ma chinuiam sa inteleg ceva, dar care ma motiveaza si ma face sa vreau din ce in ce mai mult.

Este superb sa descoperi ca mai sunt oameni care lupta pentru anumite cauze cu o forta extraordinara, oameni care cred in voluntariat, in actiuni umanitare, in proiecte de ajutorare si de sprijinire. Si o fac absolut firesc fara sa ceara nimic in schimb.

Mi se pare ireal , nu am intrat in contact cu niciun om agresiv, inversunat –aici toata lumea crede ca lucrurile pot sa fie schimbate si reusesc sa demonstreze zi de zi ca schimbarea este in ei.

Sunt foate incantata, si mi-am promis sa tin legatura cu cat mai multi dintre ei, mi-am propus sa oragnizez cat mai multe evenimente in care sa promovez atat educatia nonformala ca metoda, dar si pe fiecare dintre cei care au ceva de transmis si care cred si vor sa faca ca lucrurile sa mearga din bine in mai bine.

Si nu stiu de cate ori in viata te intalnesti cu o astfel de sansa, sansa de a avea acces la ceva in care sa reusesti sa te identifici si unde chiar daca nu esti “in domeniu” –sa ti se ofere sprijinul, suportul si resursele necesare pentru ca toata vointa si determinarea ta sa fie canalizate intr-un sens pozitiv spre un rezultat care sa aduca ceva bun atat in mediu profesional in care te invarti cat si personal.

Am realizat ca daca in urma cu ceva timp am decis sa ma implic activ in cauze legate de voluntariat – nu a fost o intamplare, mi-am dat seama ca am resursele necesare sa intru intr-o lume care chiar daca nu e direct legata de meseria mea de actrita,imi da sansa sa ofer atat de multe lucuri de care ceilalti sa se foloseasca mai departe si impreuna sa legam o retea valoroasa.

Imi voi pastra incantarea si determinarea pe care le-am casigat aici pentru foarte mult timp.

Si abia astept, cat mai curand, sa va invit sa luati parte la proiectele pe care sunt hotarata sa le incep.

Multumesc tuturor nonfomalilor de la Portita pentru ca mi-au schimbat viata atat de frumos, si sper ca nu am fost o pacoste prea mare pentru ei.. mai ales cand nu le intelegeam limbajul profesional ( de la beneficiar, facilitator pana la manager de proiecte si multi astfel de termeni )

Pentru ca in fiecare zi e o zi buna pentru nonformal, va las aici doua linkuri care pot sa va lamureasca si mai mult : www.tinact.ro si nonformalii.wordpress.com

Cu drag , de la Portita

p.s: ma duc sa petrec o ultima noapte nonformala la Portita, in compania oamenilor minunati pe care i-am cunoscut si a … tantarilor :)

p.s: o sa revin cu poze de aici zilele viitoare

Incercam...

S-a terminat facultatea.

Am terminat cu licenta.

Aseara am avut petrecerea de final.

Imi place cand totul se termina cu zambete, cu vorbe frumoase si cu ganduri bune.

Imi place cand tot ce a fost candva urat sau dureros, se transforma intr-o amintire minunata, care nu face decat sa aduca zambete..

Am petrecut, dar printre altele am ajuns si pe la spital... nimic grav, am reusit sa-mi pun piciorul drept in ghips.

Am de mult probleme cu glezna dreapta, iar aseara dans, voie buna si s-a intamplat ca la un moment dat pur si simplu sa calc stramb.. si gata.. o sa stea o perioada foarte linistit.

Ma rog, totul e aproape ok, daca nu socotim ca azi avem o noua reprezentatie cu spectacolul "12".

Dar, am reusit sa facem din noaptea trecuta, un moment memorabil...

Va asteptam cu mare drag azi la ora 20:00, in Sala Berlogea de la UNATC,un spectacol drag mie.

Cu drag

La final...e un inceput

Astazi are loc festivitatea de inchidere a Galei Absolventilor UNATC.

Este un moment emotionant pentru noi, am ajuns la final de drum. Am stiut mereu ca ziua asta o sa vina, dar parca mereu am ales sa ne prefeacem ca e foarte departe.

Chiar ieri vorbeam cu niste colegi despre data de "8" si aveam senzatia ca este peste o saptamana, cand am fost trezita din vis si mi-au spus : "e maine".

Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa ajungem si aici, important e care a fost parcursul fiecaruia pana aici.

Astazi la ora 20:00 o sa fim lasati sa zburam, fiecare in directia in care bate acum vantul lui. Probabil unii dintre noi o sa ne mai revedem, pentru altii aici s-a incheiat aceasta experienta. Absolut nimeni nu poate sa ne spuna ce o sa fie, in schimb fiecare dintre noi o sa pastreze in suflet ce a fost.

Va astept astazi, 8 iunie, de la ora 20.00 - in sala Ileana Berlogea a Univeristatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L Caragiale" din Bucuresti.

Astazi ne puteti ura un oficial "bun-venit in lumea teatrului".

Cu drag

Sa traim fara stiri de ultima ora?!

M-am plans de prea multa ploaie?

Na ca acum incep caldurile alea mari cu care am fost amenintati.

Hai sa va spun una buna, nu m-am mai uitat la televizor de 10 (zece) zile.

Multa lume ma felicita pentru emisiune, iar eu mereu ii intreb despre care dintre editii vorbesc, pentru ca eu niciodata nu stiu ce editie ruleaza in saptamana curenta, mereu trebuie sa-mi intreb producatoare ce e pe post ca sa nu ma fac de ras.

Da, adevarul e ca in ultimii doi ani, m-am vazut de maxim cinci ori la televizor, si mereu a fost din greseala.

Dar revenind la cura fara televizor...

Da, de zece zile nu am mai deschis un televizor.

Cat am stat in Timisoara ma uitam la televizor, ma uitam la priza- si fiind prea multe-n priza mereu imi ziceam ca nu merita sa fac eforul necesar aprinderii lui.

Ma mai suna mama din cand in cand si imi spunea sa am grija cand imi cumpar biletul de intoarcere sa nu fie vreo greva, dar am preferat de fiecare data sa ignor avertismentele ei, ca sa ma las surprinsa de veste.

Apoi am ajuns acasa, unde pur si simplu s-a intamplat sa ma intalesc cu televizorul doar cand era inchis si privindu-l nu gaseam nici cel mai mic motiv sa-l aprind.

Am apucat sa vorbesc putin cu mama despre situatia actuala a Romaniei, dar am ajuns la concluzia ca posturile tv nu fac decat sa se joace grav de tot cu mintea noastra.

Acum mai bine de o saptamana eram foarte stresata, eram incordata, discutam inflacarata despre politica si despre ce trebuie facut, ce nu se face si in ce prapastie o sa ajungem.

Dar astazi sunt atat de calma, atat de linistita, mi-am dat seama ca lucrurile merg si fara stirile lor senzationale, fara sa stiu cine unde face greva, cui ce nu-i convine si in mare fara sa stiu nume de ministri, consilieri si alti corputi ai sistemului.

De ce va uitati la televizor, ce va atrage in mirajul scandalurilor, de ce televiziunile de stiri fac recorduri de audienta, de ce e toata lumea atat de inversunata, de ce toata lumea tipa, de ce nu zambeste nimeni, de ce nu ne spune nimeni ce sa facem sa ne fie mai bine, de ce toata lumea se zbate, de ce ne invata sa ne uram??

Sunt intrebari la care as vrea sa-mi raspunda cineva.. desi , poate nici asta nu-mi doresc, fiecare raspuns probabil ar isca in mine o noua revolta, asa ca ma multumesc cu soarele de afara, cu doza minima de internet pe zi, cu multa apa, cu putina mancare, cu ganduri frumoase, cu voci superbe, cu doruri mari, cu vise marete, cu zambete si priviri pline de fericire, cu rochite vaporoase, cu ceaiuri si cu multa multa liniste...

Am invatat ca linistea ne-o cam facem singuri daca chiar vrem..Iar eu asta imi doresc in perioada asta, mult echilibru si liniste, dovada ca fac in asa fel incat sa le am.

O persoana la care tin foarte mult, mi-a spus azi ceva frumos: "vine vara, mi-e frica de vara, pentru ca vara este foarte frumoasa si mi-e frica de tot ceea ce e frumos" ....

Am decis ca vreau sa mor zilnic de frica... poate asta ar insemna sa fiu mereu inconjurata de lucruri, oameni, stari si evenimente frumoase...iar frica ca as putea pierde toate astea, ar naste in mine puterea de a face ca lucrurile sa fie si mai frumoase.

Mai sunt putine zile din Gala Absolventilor la UNATC, va astept cu drag in salile noastre sa-mi vedeti colegii extrem de talentati.

...pana una alta ma intorc la invatat, caci bate licenta la usa.

Cu drag

Cate putin...

Azi m-am hotarat sa scriu din pat.

Da, pentru aproape o saptamana lumea mea s-a oprit din alergat, pentru o saptamana am putut sa ma trezesc ffooaarrtte tarziu, sa citesc pentru licenta doar daca am vrut, sa mananc prostioare si sa ma prefac ca nu urmeaza o noua saptamana de cosmar.

Normal era sa am o astfel de perioada dupa ce terminam cu toate examenele si cu toata nebunia ce urmeaza-n vara asta, dar cum niciodata nu fac lucrurile cum scrie la carte, iata ca asta a fost saptamana mea.

Zilele astea, aici in Timisoara, a plouat, zilnic; cand in rafale puternice, cand marunt-marunt , dar mereu a plouat - asa ca bluzitele mele de vara au stat cuminti in dulapul unde au fost asezate duminica.

Din fiecare experienta invatam cate ceva, si cred ca e bine asa, cred ca asta e ordinea fireasca a lucrurilor.

Si cu toate astea ajungem la anumite varste crezand ca stim cate ceva despre viata si despre noi, si ni se demonstreaza total contrariu.

De exemplu, cand suntem mici cine ne invata sa iubim , cine ne izoleaza fix sentimentul si ne spune : "asta-i iubirea"?

Nimeni.. asa cum este foarte posibil sa trecem prin viata si sa nu stim niciodata ce e iubirea exact.

In schimb invatam foarte repede ce e aia durerea, durerea nu e ceva la fel de greu de explicat ca iubirea, oare de ce?

Si cele doua trebuie sa fie neparat legate intre ele, sau pot sa supravietuiasca si independent?

Cineva mi-a spus ca e inevitabil- in dragoste vrei nu vrei te lovesti de greu , de durere, de senzatia aia groaznica in care simti ca ai prefera sa te loveasca ceva foarte foarte tare, decat sa trebuiasca sa mergi mai departe.

E haios cum mereu ne juram ca mai departe de atat nu mai putem sa mergem, ca aici se termina tot, cand adevarul e ca peste mai putin de o saptamana suntem pe picioarele noastre, intr-un mai mic sau mai mare echilibru.. dar oricum intr-o stare de normalitate aflata la un pol total opus de disperarea anterioara.

Mie mi-e greu sa spun "te iubesc", poate pentru ca nu stiu exact cu ce se mananca treaba asta cu iubirea, stiu ca atunci cand iubesti esti foarte foarte puternic, atat de puternic incat ai face absolut orice pentru persoana fata de care crezi ca simti asta.

Eu am puterea sa fac orice pentru cateva persoane din viata mea, iar acele persoane stiu sigur ca simt asta, si nu trebuie sa le zic zilnic cat de mult...le iubesc.

Asa ca spun rar cuvintele astea, atat de rar incat atunci cand simt s-o fac, corzile vocale mi se blocheaza si pentru cateva secunde nu pot sa scot niciun zgomot.

E amuzant.. dar atat de uman.

Azi.. azi plec din Banat, plec din Timisoara - ma intorc intr-un oras care chiar si noaptea alearga, un oras in care timpul este o notiune atat de vaga, pentru ca am senzatia ca in Bucuresti pana si ceasurile functionaeaza mai repede decat in orice alt oras.

Ma intorc acasa, cu gandul la linistea de aici, cu regretul ca nu am valorificat mai bine timpul petrecut ... cu toate ca nu stiu daca merita acum sa ma cert pentru toate diminetile transformate-n pranz...si cu regretul ca nu am cantat toate melodiile pe care le-am auzit, ca nu am mancat chiar toate prostiile pe care puteam sa le mananc, ca nu am citit toate cartile pe care le-am carat cu mine, ca nu am raspuns la toate telefoanele pe care le-am primit...

Dar, cu bucuria ca am mai primit o lectie despre iubire, despre curaj si frica, despre blandete, despre oameni buni si despre oameni rai, despre gelozie si incredere... cred ca tot ceea ce regret la un moment dat poate sa-mi fie furat intr-un fel sau altul.. dar tot ceea ce am invatat nimeni niciodata nu o sa-mi poata lua.

Va urez un weekend minunat acolo unde va e cel mai bine...

Grabita sa-mi fac bagajele, grabita sa prind un tren care ma face sa plang, grabita sa ajung in Bucuresti ca sa pot sa incep sa ma grabesc...

Cu drag

In vizite...

Gala absolventilor continua in UNATC, spectacolele in care joc eu s-au jucat, asa ca am profitat de aceasta saptamana ceva mai libera si m-am refugiat in Timisoara, ca sa pot sa invat pentru licenta pe care trebuie s-o sustin saptamana viitoare.

Printre greve, scandaluri de proportii si alte stiri proaste - eu zic sa va gasiti timp si saptamana aceasta sa vizionati ultima editie "Cu rolele prin Bucuresti" - din sezonul acesta.

Va invit in "Targul de flori" - din Piata Amzei si intr-o scurta vizita prin viata marelui poet Nichita Stanescu.

Vine vara.. si chiar daca acum ploua prin toata tara, am inteles ca o sa ne astepte calduri mari de tot... asa ca va sfatuiesc sa va bucurati de vremea asta cat mai e... o saptamana minunata va urez.

Cu drag

P.s: mi-am propus ca maine sa ma plimb ceva mai mult prin Timisoara, asa ca poate o sa va surprind cu niste poze dragute. Nu promit nimic :D

A inceput...

Ieri, 28 mai , a inceput Gala Absolventilor UNATC.

Urmeaza o saptamana si ceva in care facultatea nostra va asteapta in salile de spectacol pentru a va arata pentru ce am muncit 3 ani de zile.

Atat absolventii primului ciclu de invatamant , cat si masteranzi - au pregatit in total cam 70 de spectacole.

Ieri in deschidere am jucat ultimul spectacol de Teatru Sport. Am avut emotii ca la primul, dar ne-am bucurat de fiecare secunda petrecuta alaturi de publicul nostru drag.

Ultimele titluri de poveste, teme de discurs, ultimul tir al intrebarilor, ultimele cantece si ultima numaratoare. Probabil ca o sa pastram pentru totdeauna amintirea acestui spectacol in suflet.

Dar daca pentru unii dintre noi a fost ultimul spectacol de Teatru Sport din Sala Berlogea, spectatorii mai au o sansa sa rada impreuna cu cea de-a doua distributie, pe data de 3 iunie, tot in Sala Berlogea, de la ora 20.00.

Astazi ma asteapta un alt moment emotionant, vom juca "12".

Desi stim ca nu este ultimul spectacol, asta pentru ca pe 15 iunie o sa mai jucam in cadrul unui festival; cu toate astea emotiile sunt extraordinar de mari avand in vedere ca de data asta jucam in Gala Absolventilor.

"12" este un spectacol greu dar frumos, pe care Emanuel Parvu a avut curajul sa-l regizeze, iar noi am ajuns sa ne indragostim de el, fiind pentru majoritatea dintre noi spectacolul de licenta, si deci de absolvire.

Va invit in numar cat mai mare astazi, de la ora 20.00, in Sala Berlogea.

Iar pana pe 8 iunie va asteptam sa faceti cunostinta cu... noua generatie de actori.

Cu drag

O provocare... "because hacking is not a crime"

Unde se intalnesc arta si lumea virtuala ?

Pai pentru unii nu se intalnesc niciodata, pentru altii se intalnesc cand ajung seara acasa, iar pentru altii se intalnesc in cele mai frumoase momentele ale vietii.

In cazul meu, e greu de spus unde se intalneste pasiunea mea pentru arta cu lumea complicata a tastelor ; eu stiu doar ca telefonul e cel mai bun prieten al meu, ca el ma ajuta si la cumparaturi cand trebuie sa adun sau sa scad; mai stiu ca laptopul e un alt bun prieten care ma ajuta sa mentin legatura cu voi si cu oamenii dragi din viata mea.

Cam asta ma leaga de lumea virtuala.

Cuvinte ca soft, server, sau altele asemenea ma lasa rece, dar daca pentru oamenii importanti din viata mea toate astea inseamna mai mult, atunci incerc si eu sa ma prefac ca inteleg.

Acum o sa fac mai mult decat sa ma prefac ca inteleg cum merge treaba, acum o sa lansez o invitatie sau ma rog... un "challenge".

Este vorba despre "Security Challenge" - un proiect in care trebuie sa recunosc ca eu una cred.

Un concurs pentru cei care au depasit barierele virtuale si care cred ca pot mai mult.

Stiu ca exista in Romania tineri pasionati de lumea calculatoarelor, pentru care un server nu e o enigma si care cu siguranta daca vor pot sa-mi sparga orice parola de la orice cont posed ( nu mi-ar placea sa incerce, nu de alta dar ar rade de parolele alese de mine).

Ei bine mi-e tare teama ca nu sunt in stare sa prezint asa cum trebuie tot proiectul asa ca o sa va las mai jos o parte din descrierea facuta pe site-ul concursului, pe care va invit sa-l accesati.

Pentru toti cei care sunt interesati de ceea ce o sa citeasca pe acolo, nu va ramane decat sa va apucati de treaba si sa demonstrati ca se poate mult mai mult.

Mult mult succes

"In cadrul diverselor companii sunt intampinate zilnic diverse probleme pe partea de securitate a informatiei, datorita diverselor intruziuni in retea.

Pentru ca perioadele de indisponibilitate a serviciilor sa fie cat mai scurte si pentru ca intretinerea sistemelor sa dureze cat mai putin, administratorii sistemelor informatice trebuie in primul rand sa fie constienti de vulnerabilitatile sistemului si mai apoi de solutiile pentru acestea .

Exista numerosi tineri pasionati de securizarea serverelor; aceasta este in stransa legatura cu „spargerea” lor, una neputand exista fara cealalta. Ideea acestui proiect este necesara pentru a dezvolta un cadru in care pasionatii sa-si arate maiestria fara a face ceva ilegal, de a-si compara „kung-fu”–ul lor cu al celorlalti, si de a aduce rezultatele in atentia companiilor care sunt in cautare de astfel de talente, dar, poate au dificultati in gasirea lor, tocmai datorita sensibilitatii abordarii.

Prin proiectul prezentat in aceasta pagina, clubul Rotaract urmareste a oferi pasionatilor de informatica si acelora care doresc sa isi exerseze cunostintele de securitate in cadrul sistemelor informatice cadrul necesar desfasurarii activitatii. Se urmareste prin acest proiect exploatarea termenului de Hacker in sensul lui propriu – acela de pasionat de programare, care gasind o vulnerabilitate intr-un sistem informatic/program/server o documenteaza si ii dezvolta un remediu.

Un alt scop este acela de a identifica tinerii si foarte tinerii talentati in informatica (securizare/hacking/webdesign) si de a-i pune in contact direct cu diverse companii in domeniu in vederea angajarii timpurii a acestora intr-o directie corespunzatoare cu aptitudinile lor.

Speram sa va avem alaturi ca participanti, parteneri, sau macar privitori in toate etapele proiectului, etape care vor fii prezentate pe acest site." ( sursa: http://securitychallenge.rotaract.ro )

Cu drag

Schimbari de program...

S-au schimbat unele lucruri in programul meu, mai precis spectacolul de astazi s-a anulat, dar o sa jucam "12" saptamana viitoare atat inainte de Gala Absolventilor cat si in gala, deci mai sunt sanse pentru cei care erau interesati.

Maine dimineata impreuna cu trupa de improvizatie voi pleca la Babadag, pentru cei care sunt in zona invitatia ramane valabila, maine seara va asteptam sa improvizam impreuna.

Am o perioada foarte agitata, din fericire examenul de licenta e pe jumatate terminat, mai avem de sustinut doar probele orale, deci jumatate din emotii s-au dus.

Astazi am reusit sa filmam si editia "Cu rolele prin Bucuresti" care intra luni pe post.

O sa fie o editie draga mie, pentru ca o sa va povestesc cate ceva despre Piata Amzei; iar pe mine ma leaga foarte multe de acest loc din Bucuresti, pentru ca mi-am petrecut ceva ani prin zona - am invatat la Scoala generala nr.5 "Corneliu M. Popescu" - si pastrez mutle amintiri frumoase din perioada aia.

Astazi am descoperit ca s-au schimbat destul de multe pe acolo, dar povestile sunt nemuritoare asa ca o parte din istoria acestei zone din Bucuresti o s-o aflati de lunea viitoare in emisiune.

Cam atat pentru acum, mai am un sac de povesti pe care vreau sa le impartasesc cu voi, si promit sa-mi fac timp sa le scriu aici, dar pana atunci, va astept in continuare mailurile pe " amamunteanu@yahoo.com", si imi cer scuze pentru a mia oara fata de cei care nu au primit inca un raspuns de la mine, dar promit ca niciun mail nu ramane fara raspuns.

Cu drag

Cate putin din fiecare

Saptamana trecuta ne-am intors de prin tara.

A fost o experienta interesanta, am avut ocazia sa facem cunostinta cu un public total diferit fata de cel din Bucuresti. Un public care nu s-a mai intalnit pana acum cu teatrul de improvizatie, dar care incet incet s-a acomodat - si impreuna am reusit sa facem o treaba buna, zic eu.

In ultimele zile vremea nu prea tine cu mine, echipa "Cu rolele prin Bucuresti" astepata sa prinda o zi fara nori si fara ploaie, asta ca sa filmam ultimele doua editii ale acestui sezon.

Daca va intrebati ce o sa se intample pe vara - raspunsul e simplu, o sa intram in reluare, deci nicio grija nu scapti asa usor de mine, o sa aveti ocazia sa vizionati unele editii pe care poate le-ati ratat sau de care pur si simplu va era dor.

Eu sunt pe ultima suta de metri, licenta e gata de cateva saptamani, asteapta sa fie predata, iar eu nu ma las asa usor, zilnic o mai corectez cate putin.

Gala Absolventilor se apropie cu pasi repezi si imi dau seama ca asta e semnul ca pana aici mi-a fost, acum facultatea chiar urmeaza sa se termine.

Emotii? Vag, dar incerc sa ma prefac ca inca nu au ajuns la mine, desi uneori ma pierd printre pozele din primul an de facultate si imi dau seama ca am fost naiva cand ziceam: "lasa ca avem destul timp".

Eh, nu prea am timp de nostalgie, pentru ca o sa va invit la teatru , o sa jucam pe 21 mai, vineri - la Casa de Cultura "Nicolae Balcescu" , de la ora 19.00- piesa cu care imi dau licenta: "12" adaptare dupa "12 oameni furiosi " de Reginald Rose, in regia lui Emanuel Parvu.

Va invit cu mare drag.

Iar sambata , 22 , daca se intampla sa va aflati pe langa Dunare, pe langa Tulcea sau, de ce nu, chiar in Constanta - va invit sa faceti un drum pana in orasul Babadag unde o sa jucam un spectacol de improvizatie - am fost invitati de colegul nostru de trupa Iulian Sfircea in orasul sau natal, si am hotarat sa facem aceasta escapada cu cateva zile inainte sa intram in Gala Absolventilor.

Cam astea sunt noutatile mele, va astept in continuare mail-urile pe adresa "amamunteanu@yahoo.com" .

Cu drag

Improvizam, improvizam, improvizam...

Am o perioada extraordinar de draguta.

Maine o sa avem un spectacol de teatru-sport de la ora 19, la Teatrul Mic in cadrul "Serilor teatrului studentesc" - este vorba de un festival de teatru studentesc , patru trupe de actori amatori s-au intrecut ieri si azi, urmand ca maine de la ora 18.00 sa aflam care dintre ei au castigat. Noi ne vom tine spectacolul dupa decernarea premiilor, fiind spectacol invitat.

Pentru cei care au ratat spectacolele de teatru-sport din facultate, maine va astept cu mare drag sa radeti impreuna cu noi.

O alta veste minunata este ca plecam in turneu prin tara.

Prima oprire o sa fie duminica, 9 mai, la Lugoj , unde vom tine un spectacol in Pizzeria Zodiac, de la ora 19.30

Cea de-a doua oprire o sa fie la Timisoara, pe 11 mai de la ora 17, la Teatrul Merlin (Teatrul de papusi), unde cei de la StudentFest ne-au invitat sa jucam.

In turneu pleaca urmatoarea echipa:

Improvizatorii: Crina Ene, Ana-Maria Munteanu, Vlad Spilca (Donald), Catalin Cosarca, Sever Barzan si Vlad Mihu

Ne prezinta : Dragos Muscalu

Improvizator muzical , nimeni altul decat Marian Hancu.

Acestea fiind spuse, va astept cu mare drag atat maine la Teatru Mic, cat si prin tara.

Joi si vineri o sa mai filmez pentru "Cu rolele prin Bucuresti" - o sa fie niste editii foarte dragute, despre care o sa va povestesc mai multe la momentul potrivit.

Dar daca mai aveti sugestii de strazi pe care le iubiti din Bucuresti, astept un mail pe amamunteanu@yahoo.com .

** Si ca un bonus, astept mail-uri si din partea celor din provincie cu sugestii de locuri minunate din orasele voastre, nu va spun de ce - sper doar sa va pot face o surpriza placuta in viitor.

Hai sa ne oprim putin...

Nu stiu de ce, dar miercurea e o zi foarte ciudata.

Am senzatia ca saptamana tocmai a inceput si ca urmeaza sa se termine...

Saptamana a inceput furtunos cu o noua filmare pentru emisiunea "Ziduri si umbre", de data aceasta pe holurile Palatului Cotroceni - o sa va anunt cand o sa intre pe post episodul acesta.

... a continuat nu tocmai fericit, caci am reusit sa pun de o micuta amigdalita, fapt care mi-a dat o zi de stat in pat, de care m-am "bucurat" scriind pentru lucrarea de licenta, caci termenul limita se aproprie.

Pentru cei care ajung la mare in weekend-ul asta, va urez multa multa voie buna si vreme frumosa, eu nu stiu daca o sa ajung, inca nu m-am hotarat...

Iar in incheiere am sa va fac o invitatie, duminica la ora 19.00 va astept la Clubul taranului roman, situat in incinta MTR, pentru un nou spectacol de improvizatie al trupei Johnstone Babies. Va astept cu mult drag, mai ales ca avem nevoie de incurajarile voastre avand in vedere ca mai avem putin si terminam facultatea si o sa fim nevoiti sa ne luam zborul si nici noi nu stim incotro o sa zburam.

Cu drag

Saptamana asta am intalnit un om fericit...

O saptamana agitata, din care cu greu mai inteleg ceva.

Ma las purtata de tot ce se-ntampla in jurul meu, nu ma plang si incerc sa fac totul cu multa credinta si cat mai corect si sincer cu putinta, asta ca sa iasa totul bine.

O perioada zapacita - cu predare de licenta, cu spectacole, filmari, nopti fara somn si dimineti cu trezire rapida... si mult mult dor... dor de liniste, dor e oameni speciali, dor de zambete si dor de tacere.

Si cu toate astea, am mai gasit loc de stare buna atunci cand am filmat editia rolelor care ruleaza deja de luni. O editie in care m-am plimbat printr-un loc al Bucurestiului care are o reputatie muradarita de timp, dar care paradoxal are o istorie foarte interesanta.

Daca va intereseaza ce a fost in urma cu zeci de ani Calea Rahovei, vizionati rolele de saptamana aceasta.

Eu ma retrag acum, astept in continuare e-mail-urile voastre pe adresa "amamunteanu@yahoo.com" , va spun cat se poate de sincer ca le citesc pe toate, ca va multumesc ca mi le trimiteti si promit ca o sa incerc sa va raspund la ele mult mai repede, dar cer si putina ingaduinta.

Cu mult drag

Back on the road

Hristos a inviat!

A trecut mini vacanta de Paste.

Am avut parte de putina liniste, pe care in ultima perioada o cam caut si pot sa pun pariu ca nu sunt singura in aceasta situatie.

Sper ca si vacanta voastra a fost cel putin la fel de draguta ca a mea, cu multe bunatati pe masa in fiecare dimineata, cu zambete si cu vreme frumoasa.

Saptamana trecuta editia rolelor a fost in ton cu Pastele, mai precis am vorbit despre monseniorul Ghika, o personalitate cu o istorie de viata absolut fascinanta.

Saptamana asta, editia rolelor e una putin mai speciala, am fost invitata de catre producatoarea Ruxandra Tuchel sa ma alatur echipei care pentru o zi s-a intors in timp la Palatul Stirbei.

Mai precis am filmat o reconstituire pentru emsiunea "Ziduri si umbre".

Eu am fost una dintre fiicele lui Stirbei, iar faptul ca am reconstituit fapte din viata lor chiar in camerele in care acestia traiau, pentru mine a avut un impact foarte puternic.

Cu aceasta ocazie echipa rolelor, a facut o mini excursie la Buftea unde au surprins imagini din culisele filmarilor si de unde nu puteau sa lipseasca.... rolele, pe care intr-o pauza de filmare mi le-am pus in picioare si am reusit sa spun cate ceva despre palat si despre istoria acestuia.

Am spun prea putine, pentru ca adevarata poveste a familiei Stirbei si a domeniului Stirbei o puteti afla sambata 17 aprilie, la ora 13.00 pe Tvr Cultural in emisiunea "Ziduri si umbre" pe care o recomand cu tot dragul.

Deci saptamana acesta va astept cu rolele la Palatul Stirbei.

P.s: din culisele filmarilor de la Palatul Stirbei pot sa dau o informatie foarte amuzanta, in timp ce filmam am fost muscata de .. un ponei, Doinita o chema si era extrem de simpatica. Dar.. ramane intre noi :)

Cu drag

1 aprilie

A venit primavara, lucrurile se misca mult mai repede in jurul meu si se intampla lucruri frumoase care ma fac sa zambesc.

Saptamana asta va plimb pe o strada despre care s-a vorbit destul de mult in ultima vreme, strada Zambaccian.

Cine a fost Zambaccian? Ce impact a avut el asupra istoriei artei romanesti?

Va raspund la aceste intrebari in editia de saptamana aceasta "Cu rolele prin Bucuresti".

Cu ocazia asta va mai propun ceva - daca aveti o strada preferata, o strada pe care va face o deosebita placere sa va plimbati, poate sa fie chiar strada pe care locuiti, sau strada pe care v-ar placea sa locuiti, o strada cu istorie, sau o strada ascunsa ... astept un mail pe adresa : amamunteanu@yahoo.com - vreau sa continuam impreuna sa facem din Bucuresti un oras iubit.

Cu drag

La 21...

Maine avem un nou spectacol de improvizatie.
Trupa Johnstone Babies o sa joace in Clubul taranului roman pentru a treia saptamana.
Maine o sa fie un spectacol ceva mai special pentru mine, pentru ca pentru prima data in viata o sa fiu pe scena de ziua mea.
Mereu m-am gandit cum e sa muncesti de ziua ta - si cum munca noastra e fie in fata camerei de filmat, fie pe scena - maine o sa fiu pe scena.
Am niste emotii in plus fata de celelalte saptamani.
Oricum va asteptam maine la ora 7 la Clubul taranului roman ( in incinta Muzeului Taranului Roman) sa ne ajutati sa facem un spectacol memorabil, iar dupa spectacol va invit sa ciocanim impreuna un pahar de vin pentru ca maine o sa am 21 de ani asa ca o sa pot sa beau alcool in legalitate chiar si pe plan international.

Cu drag

O primavara asteptata

S-a nascut pe 8 martie 1936 si ne-a parasit pe 18 martie 1994.
O actrita extraordinara despre care inca se mai vorbeste.
Una dintre acele actrite despre care nu se vorbeste decat de bine.
O poveste de viata interesanta - o femeie talentata si puternica.

In editia de saptamana aceasta a rolelor o sa va plimb pe strada Gina Patrichi - si o sa va povestesc cate ceva despre marea actrita a scenei si ecranului romanesc.
Intamplarea face ca acum doua saptamani, in drum spre o alta filmare , am vazut de pe Calea Victoriei intrarea pe strada Gina Patrichi -fosta Orlando. O strada cu o istorie zbuciumata, care a starnit multe discutii.
Cu siguranta o sa ma intorc pe acesta strada pentru ca mai are o poveste, ceva mai ascunsa, legata de un alt mare actor, dar pana atunci...
Intamplare sau nu , aceasta editie o sa intre in seara asta pe post si o sa ruleze toata saptamana, avand in vedere ca joi se implinesc 16 ani de la plecarea Ginei Patrichi, mi-ar placea sa cred ca de undeva de sus ea ne zambeste saptamana asta.

Cu drag

Un alt martie

A trecut 1 martie, editia de balbe de pe zapada a starnit zambete si asta ma bucura enorm.
Saptamana aceasta lucrurile s-au mai schimbat, vremea a tinut cu noi. Mai precis - desi era un frig groaznic nu a inceput sa ninga decat dupa ce am tras ultimul sincron. Noroc sau nu, bucuria mea oricum a durat prea putin pentru ca iar ne-am pomenit cu zapada pe strazi. Eu zic ca e ultima de data asta.

Asa ca saptamana acesta va prezint Muzeul "Frederic si Cecilia Storck".
Si zilele viitoare poate apuc sa mai scriu un post din perspectiva unui pieton, caci am avut un accident cu masina - in urma caruia masinuta mea a fost adusa pe platforma in parcarea blocului, iar eu sunt nevoita sa merg pe jos o vreme. Mai multe detalii sper sa va aduc cat de curand.

Cu drag

Inca o saptamana

Evident ca nu am apucat sa postez saptamana asta nimic. Nu stiu daca din cauza faptului ca saptamana trecuta am postat de doua ori, sau pur si simplu pentru ca nu am mai apucat sa-mi deschid laptopul.

Cert e ca saptamana asta nu m-am prea plimbat cu rolele. Sa nu intelegeti gresit, emisiunea s-a filmat, dar nu am prea avut loc sa ma plimb din cauza faptului ca vine primavara si primul semn este dat de zapada de pe case -care se topeste si care evident devine periculoasa.
Subiectul editiei:"biserica dintr-o zi", mai exact bisericuta aia frumoasa de langa facultatea de arhitectura "Ion Mincu". De ce se numeste asa? Pai mai aveti timp pana duminica sa prindeti emisiunea si sa aflati.
Si.... ca sa ma revanesz pentru ca saptamna asta nu am fost atat de promta, va pot da un pont legat de editia de pe 1 martie. O sa fie o editie speciala in care o sa ma despart de iarna asta atat de grea pentru mine - cum o sa ma despart? Cu zambetul pe buze...

Pai ramane sa ma mai intorc pe aici cat pot de repede, cu informatii noi.

Cu drag

La teatru

Am promis ca revin si am revenit.
Pentru ca imediat dupa ce am zis ca vremea incepe sa ne zambeasca a nins sanatos, eu nu mai spun nimic de vreme - dar va spun ca astazi,18 februarie, la ora 19.00 in Studioul Ion Cojar de la UNATC o sa joace colegii mei :Teodora Trifan, Ioana Dorofte, Ioana Bratila,Laura Vintila, Iulian Sfircea si Bogdan Costea piesa "Un cuplu ciudat", iar maine de la aceasi ora in acelasi loc Simona Pop, Iulia Verdes, Cristina Mihailescu si Bogdan Nechifor vor juca piesa "Niste fete".
Eu o sa fiu acolo si va invit si pe dumneavoastra - o mostra din noua generatie de actori care termina anul acesta facultatea de teatru.
Si cu ocazia asta mai lansez o invitatie pentru sambata, tot la ora 19.00, dar de data asta in Sala Berlogea a facultatii , cand alti colegi de an vor juca piesa "Alarme si excursii". Distributia este formata din: Cristina Ilin, Diana Iarca, Madalina Manzat, Anca Tudorache, Cristina Glodeanu, Stefan Huluba,Andrei Morariu, Vlad Spilca si Catalin Cosarca.

Acestea fiind spuse ne vedem la teatru.

Cu drag

Pasajul englez

Sunt din ce in ce mai fericita cand ma uit la vremea de afara... zapada a inceput sa se topesca, ploile s-au domolit, soarele apare din cand in cand pe cer, deci chiar avem sanse sa iesim din iarna asta grea cu zambetul pe buze.

Sper ca pentru toata lumea a fost un Valentine's day dragut.
Sarind de la una la alta va anunt ca azi incepe postul Pastelui- pentru cei care mai au puterea, timpul si dorinta de a pastra traditiile.

Rolele saptamana aceasta o sa va duca intr-un loc superb, se numeste Pasajul Englez - si pot pune pariu ca foarte foarte putini oameni l-au vizitat vreodata, desi este fix in centru Bucurestiului - mai precis pe Calea Victoriei.
Este un pasaj mic, discret,cu o istorie superba, asezat langa mai cunoscutul pasaj Victoria.
Va invit cu mare drag sa urmariti editia de saptamana asta pentru ca desi am facut cunostinta cu acest loc in timpul filmarilor, si-a castigat un loc fruntas in sufletul meu.



Acestea fiind spuse, sunt mandra ca am apucat sa postez in prima zi a saptamanii si o sa incerc sa revin saptamana asta cu posturi noi.

Cu drag

Inca e iarna...

Sunt o naiva, chiar am crezut ca o sa terminam cu zapada, dar nu, din contra acum a nins si mai serios in capitala.
Asadar... da si saptamana asta aveti parte de o editie de role pe zapada.
"Palatul telefoanelor"... despre el va povestesc , un loc cu o istorie foarte interesanta.
O poveste despre Bucurestiul de alta data combinat cu arhitectura newyorkeza - suna interesant, nu?

Interviul de sambata din emisiunea "Art@.ro" o sa fie cu Marian Tutui care pe langa faptul ca este directorul Cinematecii este si autorul unor studii de istoria filmului precum "O istorie a filmului romanesc", "Orient Express - filmul romanesc si filmul balcanic". Iar in acesta editie o sa ne spuna cate ceva despre ultima sa carte publicata : "Fratii Manakia si imaginea Balcanilor". O scurta lectie de istoria filmului pe care o recomand cu drag.

Cam astea sunt noutatile mele, in speranta ca zapada o sa se topeasca doar atat cat sa putem circula in siguranta - si nu mai mult ca sa putem sa ne bulgarim inca putin - eu va urez zile calduroase si pline de zambete.

Inceput de februarie

Trebuie sa fiu sincera cu voi, astept cu nerabdare primavara.
Poate si pentru ca mi-e din ce in ce mai greu sa manevrez rolele pe zapada, dar si pentru ca mi-e dor sa primesc ghiocei, mi-e dor sa-mi las geaca acasa, mi-e dor sa ma plimb prin parc fara sa alunec.

Daarr, pana una alta trebuie sa va anunt ca saptamana asta Cismigiul va este prezentat pe role, un Cismigiu inghetat, unde am cunoscut cei mai draguti maidanezi din Bucuresti - si trebuie sa aveti incredere in parerea mea, caci in 2 ani de role am cunoscut destul de multi, saptamana de saptamana.
Stiu ca pentru unii o sa para nedrept ca am facut istoria Cismigiului tocmai acum cand e inghetat, dar va promit ca o sa mai facem o editie si in primavara.

Sambata la "Art@.ro" invitatul meu este Constantin Fugasin - cel care o sa-mi vorbesca despre editia din anul acesta a Best Film Fest.
Daca in editia trecuta Irina Margareta Nistor mi-a facut un scurt rezumat al anului cinematografic 2009 si a prezis un 2010 cel putin la fel de fructuos - va invit sambata la 10.00 sa aflati si datele oficiale legate de anul 2009,castigatorii BFF - dar si ceva previziuni pentru 2010.

Si in fine daca nu aveti planuri pentru maine seara, va invit la o noua reprezentatie de teatru sport cu trupa Johnstone Babies, o distributie diferita de data aceasta, dar in acelasi loc : Sala Berlogea - UNATC.
Trebuie sa precizez ca intrarea la toate spectacolele UNATC este gratuita, asa ca eu zic sa profitati de zilele acestea in care gerul s-a mai domolit si sa luati o portie de buna dispozitie impreuna cu noi.

Acestea fiind spuse, eu ma intorc la zapaceala si noroiul de pe strazile bucurestene cu promisiunea ca o sa revin cu noi informatii cat mai curand!

Cu drag

Va invit la teatru

Cum anul III este an de licenta la specializarea arta - actorului din cadrul UNATC...
Dupa foarte multa munca sustinuta, sunt mandra sa va invit si la teatru.


Maine, miercuri - 20 ianuarie, la ora 18.00 va invit la spectacolul de "Teatru-sport" cu trupa Johnstone Babies - in sala Berlogea ,UNATC.

Distribuita zilei de maine este formata din :

Crina Ene
Ana-Maria Munteanu
Catalin Cosarca
Stefan Huluba
Vlad Mihu
Vlad Spilca (Donald)
Moderatoare: Iulia Verdes
Guest star - improvizatorul muzical Marian Hancu
Un proiect coordonat de Mihaela Sirbu.

Iar vineri, 22 ianuarie, la ora 19.00 - tot in sala Berlogea va invit la spectacolul "12" (dupa piesa "12 oameni fruiosi" de Reginald Rose. Proiect coordonat de Emanuel Parvu

Distribuita:

Mihai Bacaran
Razvan Ropotan
Ana-Maria Munteanu
Crina Ene
Catalin Cosarca
Sever Barzan
Stefan Huluba
Laura Voicu
Iana Porfireanu
Ionut Moldoveanu
Alexandra Apetrei
Laura Vintila.

Ambele spectacole o sa se mai joace si saptamanile viitoare si cu siguranta o sa fac tot posibilul sa anunt din timp.

Cat despre editia rolelor de saptamana aceasta: nu trebuie ratata - pentru ca ma plimb pe singura scara urbana din Bucuresti care are nume de strada.


Vizionare placuta va urez!!!

2010

Un nou an, noi proiecte.
Am mai recunoscut ca imi e groaznic de greu sa updatez blogul, motivul principal ... : timpul.

Dar.. oricum cert e ca desi toti analistii financiari ne avertizeaza ca o sa fie un an cumplit, desi toate rubricile de horoscop sunt pline de vesti gri, eu va asigur ca anul asta o sa fie un an minunat, un an plin de lucruri frumoase, de amintiri superbe.
Oricum ca sa fac si eu urarile de An Nou, va urez tot ceea ce-mi doresc si pentru mine, multa sanatate, multa liniste, putere de munca si multe multe zambete zi de zi.

Un 2010 minunat.

Va astept pe role in fiecare zi, saptamana asta ruleaza o editia filmata la Piata Universitatii, un alt episod din seria "cu rolele prin zapada".

Cat despre rubrica de film din cadrul emisiunii Art@.ro , o sa revina cam peste doua saptamani, dar sper sa apuc sa va anunt aici cu cine o sa fie interviul.


Acestea fiind spuse, eu ma intorc la invatat , caci la facultate se ingroasa gluma si incep examenele serioase.