Sa traim fara stiri de ultima ora?!

M-am plans de prea multa ploaie?

Na ca acum incep caldurile alea mari cu care am fost amenintati.

Hai sa va spun una buna, nu m-am mai uitat la televizor de 10 (zece) zile.

Multa lume ma felicita pentru emisiune, iar eu mereu ii intreb despre care dintre editii vorbesc, pentru ca eu niciodata nu stiu ce editie ruleaza in saptamana curenta, mereu trebuie sa-mi intreb producatoare ce e pe post ca sa nu ma fac de ras.

Da, adevarul e ca in ultimii doi ani, m-am vazut de maxim cinci ori la televizor, si mereu a fost din greseala.

Dar revenind la cura fara televizor...

Da, de zece zile nu am mai deschis un televizor.

Cat am stat in Timisoara ma uitam la televizor, ma uitam la priza- si fiind prea multe-n priza mereu imi ziceam ca nu merita sa fac eforul necesar aprinderii lui.

Ma mai suna mama din cand in cand si imi spunea sa am grija cand imi cumpar biletul de intoarcere sa nu fie vreo greva, dar am preferat de fiecare data sa ignor avertismentele ei, ca sa ma las surprinsa de veste.

Apoi am ajuns acasa, unde pur si simplu s-a intamplat sa ma intalesc cu televizorul doar cand era inchis si privindu-l nu gaseam nici cel mai mic motiv sa-l aprind.

Am apucat sa vorbesc putin cu mama despre situatia actuala a Romaniei, dar am ajuns la concluzia ca posturile tv nu fac decat sa se joace grav de tot cu mintea noastra.

Acum mai bine de o saptamana eram foarte stresata, eram incordata, discutam inflacarata despre politica si despre ce trebuie facut, ce nu se face si in ce prapastie o sa ajungem.

Dar astazi sunt atat de calma, atat de linistita, mi-am dat seama ca lucrurile merg si fara stirile lor senzationale, fara sa stiu cine unde face greva, cui ce nu-i convine si in mare fara sa stiu nume de ministri, consilieri si alti corputi ai sistemului.

De ce va uitati la televizor, ce va atrage in mirajul scandalurilor, de ce televiziunile de stiri fac recorduri de audienta, de ce e toata lumea atat de inversunata, de ce toata lumea tipa, de ce nu zambeste nimeni, de ce nu ne spune nimeni ce sa facem sa ne fie mai bine, de ce toata lumea se zbate, de ce ne invata sa ne uram??

Sunt intrebari la care as vrea sa-mi raspunda cineva.. desi , poate nici asta nu-mi doresc, fiecare raspuns probabil ar isca in mine o noua revolta, asa ca ma multumesc cu soarele de afara, cu doza minima de internet pe zi, cu multa apa, cu putina mancare, cu ganduri frumoase, cu voci superbe, cu doruri mari, cu vise marete, cu zambete si priviri pline de fericire, cu rochite vaporoase, cu ceaiuri si cu multa multa liniste...

Am invatat ca linistea ne-o cam facem singuri daca chiar vrem..Iar eu asta imi doresc in perioada asta, mult echilibru si liniste, dovada ca fac in asa fel incat sa le am.

O persoana la care tin foarte mult, mi-a spus azi ceva frumos: "vine vara, mi-e frica de vara, pentru ca vara este foarte frumoasa si mi-e frica de tot ceea ce e frumos" ....

Am decis ca vreau sa mor zilnic de frica... poate asta ar insemna sa fiu mereu inconjurata de lucruri, oameni, stari si evenimente frumoase...iar frica ca as putea pierde toate astea, ar naste in mine puterea de a face ca lucrurile sa fie si mai frumoase.

Mai sunt putine zile din Gala Absolventilor la UNATC, va astept cu drag in salile noastre sa-mi vedeti colegii extrem de talentati.

...pana una alta ma intorc la invatat, caci bate licenta la usa.

Cu drag